PLAYSTATION VITA: UN REVIEW COMPLET [Review]

Playstation VITA… consola portabila de la Sony, numita initial NGP, a ajuns intr-un final pe rafturile din Romania. Cu un design familiar si mult mai multa putere de procesare, jocuri cu o grafica mult mai indrazneata si multe alte plusuri, aceasta consola portabila e mult mai promitatoare fata de competitoarea sa directa, 3DS-ul. Chiar si asa, nu este vorba numai de norisori de zahar si unicorni pufosi, avand in vedere faptul ca vorbim de cei de la Sony si de obsesia acestora de “a individualiza” fiecare element dintr-o noua consola, trend pe care il vedem inca de la primul Playstation. Aceste personalizari sunt, dupa caz, fie bine primite de public, fie un fiasco de proportii. Dar nu istoria Sony se afla acum in discutie, ci Playstation VITA, care este, in primul rand, o consola portabila menita jocurilor, dar si o experienta multimedia din prea multe puncte de vedere.

In prima instanta, trebuie sa vorbim despre aspect, pentru ca, bineinteles, acesta este primul cu care utilizatorul intra in contact. Sony a optat, in acest caz, pentru o forma familiara, asemanatoare cu cea a PSP-ului clasic, doar ca marginile au fost rotunjite, materialul folosit la realizarea carcasei fiind unul lucios, ca si in cazul primului PSP, amprentele fiind destul de vizibile, dar nu atat de deranjante in timpul jocului. Dar ajungem si acolo.

Includerea a doua stick-uri analog reprezinta, de asemenea, un plus binevenit, pentru ca omite un atasament ulterior, ca in cazul 3DS-ului, e o clara orientare a consolei catre o piata de hard-core gaming. Pentru cine se intreaba acum daca poate apasa pe aceste doua analoguri, raspunsul este NU… De ce? Nu stiu, cu toate ca ar fi fost o bila alba pentru VITA, adaugand practic inca doua butoane utilizabile in timpul gameplay-ului. Cele doua stick-uri analog mi-au amintit putin, in timpul jocului, de stick-ul de pe Neo Geo Pocket Color, fiind la fel de ascultatoare, usor proeminente, oferind un range mult mai mare de miscare in timpul gameplay-ului. Mai mult, sunt si usor de stapanit dupa cateva ore de joc, deoarece suprafata este acoperita cu o pelicula de cauciuc pentru a elimina momentele in care patinezi pe langa ele. Pozitionate langa fiecare analog exista doua boxe destul de puternice cat sa ofere o experienta placuta in timpul gameplay-ului, dar nu destul de puternice cat sa dai un party cu ele. Totusi am vrut sa vad cum se comporta langa un 3DS, ambele console fiind date la maximum, ruland aceasi melodie, iar boxele de pe VITA s-au dovedit mult mai puternice: un plus notabil.

Si trecem la butoane. Prima schimbare evidenta pe care fanii Playstation o vor observa este absenta unui cross-pad delimitat. Stiti voi, acele butoane directionale, acelea sunt cross-pad-uri. Ei bine, de aceasta data, avem un cross-pad intreg, care, spre deosebire de alte console, nu dau nume, doar cifre (360), este si el extrem de ascultator. L-am incercat  in cateva jocuri si pot spune ca sunt surprins de felul in care se comporta. In prima instanta, eram dezamagit, dar se pare ca functionalitatea nu are cusur, ba mai mult, pare sa-i fie foarte fidel vechiului PSP, chestie care o sa ii bucure pe jucatorii de fighter-e.

La polul opus, avem butoanele clasice Playstation: crucea, patratul, cercul si triunghiul. Ei bine, aici merita sa ne oprim putin. Cele patru butoane sunt mult mai mici fata de cele ale PSP-ului, mie unuia fiindu-mi destul de greu sa ma acomodez cu marimea lor, iar daca mai iau in calcul ca nu am cele mai mari degete din lume, este posibil ca, pe viitor, sa fie un minus notabil. Pe de alta parte, in momentul in care apesi butoanele, reactioneaza instant, asta daca le nimeresti. In timpul unui joc, ele raspund la micron de secunda, ceea ce este extrem de important pentru un device orientat pentru gaming. Totusi o sa insist pe marimea acestora, pentru ca nu sunt sigur ca toata lumea o sa fie extrem de multumita de ea. Pe de alta parte, antrenamentul este mama obisnuintei.

Langa butoanele mai-sus mentionate, avem si o camera frontala, pentru poze mai mult sau mai putin calitative, depinde de luminozitate; asta si pentru ca vorbim despre o simpla camera VGA,orientata mai mult pentru interactiunea cu jocurile, si nu pentru poze care sa faca pisica sa stea in coada. Cu toate astea, de amorul artei, am facut o poza cu ea in conditii de luminozitate optima, iar rezultatul il puteti admira mai jos.

In aceeasi categorie de imagine, intra si camera de 1.3 MPx, care, dupa ultimul update de firmware, poate filma, dar doar in format 4:3, din pacate. Totusi, in conditii optime de luminozitate, calitatea nu este deloc rea. Iar inainte ca cineva din sectiunea de comentarii sa se harzardeze cu o replica de genul: “Ahhh.. Andrei, este o consola pentru jocuri, nu pentru poze!”, o sa il rog respectuos sa se opreasca. Din moment ce consola este dotata cu o camera, o sa vorbesc si despre ea. Mai mult, PS VITA are o aplicatie destinata fotografiilor si filmarii… Caz inchis.

Ok, inapoi la camera dorsala. Ei bine, rezolutia de captura video este 640 x 480 la 60 de cadre pe secunda, comparativ cu rezolutia de pe 3DS, unde rezolutia este de 480 x 240 la 20 de cadre pe secunda, campul vizual in cazul lui VITA fiind mult mai mare. Mai mult, cu toate ca PS VITA nu are niciun fel de soft de stabilizare, imaginile filmate nu sunt deloc “zgaltaite sau miscate”, lucru extrem de ciudat, pentru ca la cata cafea bag in mine ar trebui sa tremure ca la cutremurul din ’77.  Un alt aspect demn de mentionat este faptul ca saturarea de culoare si balansul de lumina alese automat de consola este aproape perfect, imaginile captatate cu aceasta fiind destul de asemanatoare cu realitatea. Din pacate, nu totul este perfect, orice punct luminos in imagine fiind suprasaturat, rezultatul final constand in explozii de puncte albe pe ecran. Sunetul este si el destul de OK, 48 kHz in format AAC, indeajuns de clar cat sa distingi pana si un mic plescait, fiind un plus major atat aici, cat si in timpul sedintelor de gameplay in care comunici cu prietenii. Calitatea fotografiilor a fost si ea ajustata, rezultatul final, atat video, cat si foto, il puteti admira mai jos. Atentie, continutul nu a fost alterat, fiind un brut captat cu ajutorul camerelor de pe consola.

In partea inferioara a consolei avem butoanele de Home, Start si Select, omiterea butoanelor de volum, media si luminozitate fiind dupa parerea mea bine venite. Asta pentru ca un aspect curat frontal, cat mai minimalist, este in ton cu noua politica a celor dela Sony. Celetrei butoane sunt fizice, nu tactile, contrar trendului pietei, ceea ce ma bucura nespus. In momentul in care le apesi se aude acel “click” satisfacator cu care gamerii vechi se vor indentifica automat.Totusi, unde se afla butoanele de volum si power? Ei bine, acestea au fost mutate la un etaj superior, fiind fix intre slotul anonim si cel pentru jocuri, la care o sa ajungem mai incolo. Butoanele sunt destul de robuste si indeajuns de zdravene sa suporte cateva socuri, asa ca fiti pe pace: daca tineti consola in buzunar, acestea nu se apasa din greseala, fiind necesara o oarecare presiune pentru a le actiona.

Butoanele superioare, L si R, sunt usor curbate fata de cele ale PSP-ului, unde erau patratoase, dar asta nu le face mai responsive. Exista tendinta sa iti scape degetele de pe ele in timpul unui joc, avand aceasi cizelura ca si in cazul PSP-ului. Mi-ar fi placut sa vad o suprafata mata sau o pelicula de silicon, pentru a impiedica alunecarea, dar dupa cum am spus mai devreme, nu le putem avea pe toate si, cine stie, poate in cazul PS VITA 2000 o sa avem parte si de asa ceva.

Uite cum am scris un foileton doar despre aspectul si functionalitatea frontala si nu am spus nimic despre ecran. Rusine sa imi fie… Ei bine, nu o sa discut inca despre el din punctul de vedere al functionalitatii, ci voi spune doar ca la PS VITA este vorba de un ecran de5 inches OLED multi-touch capacitiv, cu o rezolutie de 960 pe 544 (adica 16:9), destul de mare incat sa ofere o experienta de joc placuta, dar si sa inlesneasca vizionarea de clipuri sau alt continut media.

Haideti sa intoarcem impreuna consola, cel putin mintal, si sa ma lasati sa descriu ce este pe spatele ei, urmand sa discutam si despre conectica. Ei bine, prima chestie care o sa sara in ochii multor cumparatori este o suprafata plina de simboluri Playstation. Aceasta suprafata nu este un UMD drive ascuns bine, pentru ca UMD-urile reprezinta un format al trecutului, iar Sony nu considera ca cei care au investit bani in acest format merita sa fie recompensati cu retro-compabilitate. Aici avem de-a face cu un touchpad menit sa fie folosit in jocuri pentru o interactiune mai usoara si destul de interesanta, daca e sa ma intrebati pe mine. Ce mi-a placut este faptul ca intr-un joc precum Uncharted, pe care am avut ocazia sa il incerc in timpul testarii, acest touchpad mi-a usurat cu mult experienta de joc. Cu toate acestea, imi este frica la ce “task-uri” grotesti o sa fie supus de catre alti dezvoltatori de jocuri, care uneori au impresia ca orice touch trebuie “scarpinat”, chiar daca nu este nevoie. Dar asta este o alta discutie.

Flancand acest touchpad apar doua grip-uri, care, sincer sa fiu, reprezinta un plus fenomenal. Pur si simplu mi-a placut la nebunie, in sensul in care PS VITA, din cauza acestor doua grip-uri, nu iti da senzatia ca iti zboara din maini, experienta de utilizare fiind una stabila, ba chiar confortabila. Stiu ca vorbesc de doua adancituri in material, dar aceste doua adancituri fac o diferenta majora in timpul unei sesiuni, cand, dupa cum multi dintre voi stiu, suntem doar oameni si mai transpiram, includerea lor fiind o adevarata mana cereasca.

Ei, si am ajuns la partea interesanta… conectica si butoanele. Probabil prima intrebare pe care multi dintre voi o aveti este daca are TV-out. Raspuns… Nu inca… sau… Nu deloc. Exista un port despre care inca nu se stie nimic, acesta fiind situat langa slotul dedicat jocurilor, dar Playstation inca nu a anuntat ce este si ce face mai exact, totusi exista speculatii cum ca acesta este un mini HDMI, dar nimic concret. Acestea fiind spuse, sa nu va tineti respiratia prea mult pentru review-uri pe Zon@ la jocuri VITA pentru ca nu prea am cum sa fac capturi. Pe de alta parte, am vazut ceva destul de interesant. Cablul care alimenteaza consola, incarcatorul propriu-zis, este format din doua segmente. Pentru a utiliza un singur port, Sony a folosit portul de incarcare si pe post de comunicare cu PC-ul, cablul USB fiind inclus in incarcator. Pe de alta parte, nu s-a putut abtine sa nu personalizeze putin si acest cablu, facandu-l un pic mai lung si mai subtire fata de un cablu USB traditional; ma refer, evident, la forma mufei, iar conectica folosita pentru incarcare este una proprietara. Nu pot spune ca este un lucru rau, chiar ii ofera o oarecare personalitate. Totusi, multe magazine inca nu si-au dat seama ca incarcatorul este format din doua bucati, USB si incarcator, trecand absenta cablului de date in specificatiile consolei. Concluzia… el este inclus in pachet.

Haideti sa discutam si despre cardurile de memorie, in jurul carora a fost iscata o controversa mondiala. In pachet nu sunt incluse, iar pentru a achizitiona unul pretul variaza in functie de capacitate, un card de 8gb fiind in jur de 99 de RON, iar unul de 16gb – de doua ori si-un pic mai mult, undeva in jurul sumei de 219 Ron. Achizitia unui asemenea card este obligatorie. Asta si pentru ca o sa ai nevoie de spatiu de stocare pentru salvari, continut DLC sau jocuri cumparate online. Pentru “un portabil de generatie urmatoare”, asa cum era numit initial, Sony nu prea a aratat “viitorul” la acest capitol, cardurile fiind destul de scumpe, format proprietar. Venind insa in apararea acestora, ele sunt extrem de rapide cand vine vorba de rata de transfer intre PC si consola. Totusi, ii sfatuim pe cei care isi achizitioneaza un asemenea card sa fie foarte atenti cand il scot din ambalaj, fiindca e destul de fragil, riscul de a-l deteriora fiind ridicat intr-o oarecare masura.

In alta ordine de idei, cardurile, pentru ca acesta este noul format pentru distributia de jocuri in ograda Playstation, seamana, intr-un fel, cu SD card-urile, fiind totusi destul de diferite. Noile carduri destinate acestui slot sunt un pic mai mici, dar mult mai rapide fata de un SD obisnuit. Pentru o comparatie vizuala a celor trei formate, UMD, PS VITA Game Card si SD, aveti la dispozitie mai jos o poza.

In eterna lupta impotriva piratetriei, Sony a stabilit niste reguli destul de stricte referitoare la accesarea cardului de memorie. Astfel, daca vrei sa accesezi informatia de pe card, trebuie sa folosesti un program numit Sony Content Manger Assistant, care, in esenta, nu este nimic impresionant. El iti spune la ce ai acces si la ce nu si reuseste sa usureze copierea de continut media, back-up-uri sau jocuri. Practic, face exact ceea ce ii si sugereaza numele: te asista. Cu toate acestea, exista cateva probleme de utilizare, mai ales cand vine vorba de copierea de continut media, uneori consola sau programul in sine refuzand sa accepte copierea sau formatul. Sunt probleme care se rezolva in timp, totusi o sa iti prinzi urechile la un moment dat, cand o sa incerci sa copiezi un clip video si o sa realizezi cu stupare ca PS VITA iti interzice sa accesezi folderul media.

Incet, incet, am acoperit cam tot ceea ce era de stiut despre PS Vita din punctul de vedere al aspectului general. Nu este o consola grea, in sensul in care cantareste in jur de 280 de grame, e destul de robusta, realizata din materiale de buna calitate, dar are si minusurile sale. Includerea in pachet a unui card de memorie ar fi fost un plus major, iar portul misterios, despre care nimeni nu stie nimic, ramane deocamdata la acelasi stadiu… de mister. Cu toate astea, minusurile sunt cam putine, dar destul de costisitoare. In final, nota mea pentru aspect general si feeling este 8.5.

Inainte sa intram in meniul consolei si sa o vedem in actiune, haideti sa aruncam o privire inauntrul ei.Sfat prietenesc: “PS VITA NU ESTE PSP-UL CLASIC”, pentru a demonta aceasta consola iti trebuie, in primul rand, rabdare si, in al doilea rand, o oaresce experienta. Primul lucru pe care il observam, cum am desfacut carcasa, este bateria. Una normala, de 3.7 volti, cu o putere destul de impresionanta, asta pentru ca are nu mai putin de 2210 mAh; mai mult, este tinuta in loc de doua suruburi Philips, schimbarea ei in cazul deteriorarii fiind extrem de simpla. Si haideti sa intram in chestii mai complicate, adica date tehnice pe care presupun ca multi nu o sa le inteleaga, dar o sa imi dau silinta sa le explic pe intelesul tuturor.

Dupa ce am mesterit prin “matele consolei”, abia, abia am ajuns la placa de baza, care, spre surprinderea mea, este extrem de mica, dar potrivita pentru a acomoda un procesor Sony CXD5315GG Quad Core ce acopera si memoria de sistem, un NAND Flash Samsung, un chipset Marvell 88W878S-BKB2 ce acopera functionalitatea WLAN si Bluetooth, un chip Wolfson Micro WM1803E audio codec, un giroscop STMicroelectronics 3GA51H si un accelerometru Kionix KXTC9  in trei axe. Cam astea sunt specificatiile “extrem de tehnice” care se ascund in spatele lui PS VITA, multe dintre chipuri fiind extrem de puternice. Ramane la latitudinea dezvoltatorilor de software cum le vor folosi. Pentru “maruntaie”, ii acordam un 8, deoarece ecranul este lipit de rama, lucru care-l face greu de inlocuit. Mai mult, pentru ca suntem silitori, am gasit o lista cu toate componentele si preturile aferente, pe care o impartasim cu voi:

• Display si  touchscreen-uri: $50
• Baterie: $3.60
• Camera: $3.50
• Wi-Fi/BT/GPS: $3.50
• NAND: $6.00
• SDRAM: $9.25
• Procesor: $16.00
• BB+XCR: $16.25
• Non-Electronice: $11.00
• Altele: $30.00
• Materiale necesare in constructie: $10.00

Si, intr-un final, trecem la interfata de utilizare, care este atat de simpla si placuta, incat chiar nu am ce sa ii reprosez, intr-un fel fiind o combinatie intre iOS si functionalitatea lui Windows Mobile. De cum am inceput sa ma joc prin meniu, primul lucru care mi-a sarit in ochi a fost lipsa de timpi de raspuns intarziati, factor datorat si procesorului cu patru nuclee. Tot meniul se afla in plan vertical, astfel utilizatorul poate pur si simplu sa traga in sus si in jos de acesta pentru a ajunge la aplicatia dorita, iar daca tii mai mult apasat pe ecran, intr-un spartiu nealocat, poti sa iti aranjezi meniul dupa cum iti este mai comod. Comparativ cu vechiul meniu liniar, aceasta reprezinta o imbunatatire colosala: oricine pune mana pe aceasta consola se familiarizeaza instant cu ea, fiecare aplicatie fiind “transpusa“ intr-un “balonas”. Mai mult, in momentul in care initializezi o aplicatie, aceasta te intreaba daca vrei sau nu sa o deschizi, pentru a nu proba zicala “Iar am apasat din greseala pe ce nu trebuie”. Totusi, daca vrei sa iesi dintr-o aplicatie, tot ceea ce trebuie sa faci este sa apesi butonul Home, intrand automat in meniul consolei: faci un gest cu degetul tragand ecranul spre dreapta si o sa iti apara aplicatia. Cum o inchizi? Ei bine, pur si simplu “o jupuiesti” de pe ecran. In coltul din dreapta sus ai un mic marker, ca o coala de hartie, putand practic “sa rupi” virtual aplicatia din ciclul de functionare.  Lipsit de lag, intuitiv si extrem de bine realizat, un 10 cu felicitari la acest capitol.

Daca tot vorbim de experienta in timpul utilizarii, haideti sa discutam mai pe larg si despre ecran, acel superb ecran pe care VITA il poarta cu mandrie. Un OLED multi-touch capacitiv, caruia nicio imagine nu ii poate pune probleme. Culorile sunt vii si placute in timpul unei sesiuni de joc, dar si al vizionarii unui film, iar luminozitatea si contrastul reprezinta punctele forte ale ecranului PS VITA. Pana in acest moment, acesta este unul dintre cele mai bune ecrane pentru o consola dedicata gaming-ului; mai mult, el rivalizeaza cu cele ale unor telefoane din punctul de vedere al imaginii redate. Este destul de mare incat sa distingi detaliile si destul de “ascultator”, mai ales in jocuri precum Uncharted, incat sa interactionezi cu jocul prin intermediul ecranului touch. Mi-a facut placere in mai toate cazurile, inca de la ecranul de boot, nota mea fiind 9.

Traim in era internetului si, oriunde, oricand si oricum, asta se aplica si in cazul lui PS Vita. Exista doua versiuni in acest moment: una WiFi si una 3G, pentru a acoperi toate segmentele de piata. Totusi una din cele mai neplacute suprize o constituie browser-ul. Acesta nu numai ca este greoi, incet si cu reale probleme in randarea continutului, dar nu suporta HTML 5 sau Flash, asa ca, daca vrei sa intri pe Youtube pentru a viziona un clip Zon@, nici sa nu te gandesti sa o faci. Bine, poate pe viitor, prin firmware update-uri o sa se rezolve aceasta problema, dar momentan browser-ul este inutilizabil. Mai mult decat atat, daca vrei sa intri in browser sa verifici ceva online in timp ce ai un joc pornit, esti anuntat ca trebuie sa iesi din el pentru a naviga pe net, facand astfel experienta si mai neplacuta.

Pe de alta parte, experienta in magazinul online al celor de la Playstation este surprinzator de placuta. Ai parte de un App Store, putin cam piperat la pret in unele cazuri, de unde poti sa iti descarci demo-uri, aplicatii, add-on-uri si sa iti cumperi jocuri. Interesant la acest store este ca, daca ai deja un cont de PSN, ba mai mult, l-ai folosit in trecut pe PSP-ul tau, automat toate jocurile achizitionate vor fi disponibile pentru VITA, iar acesta reprezinta un plus notabil. Totusi, continutul acestuia este cat se poate de surprinzator. Practic, poti sa iti descarci jocuri cu nemiluita, doar spatiu sa ai! Oferta, atat de jocuri, cat si de aplicatii este extrem de satisfacatoare. Ca tot am pomenit de App’s, trebuie mentionat ca VITA are deja aplicatii pentru Facebook, Twitter, Skype si multe altele sunt deja pe drum, doar ca nu are suport pentru Flash si HTML 5. Un mic sfat: jocurile in format digital sunt mai ieftine in PSN fata de varianta de pe raft, doar un mic avertisment pentru cine se gandeste sa isi cumpere cateva titluri. Aici nota este 7.5 cu indulgenta.

Ei bine, am ajuns si in acel punct in care discutam despre adevarata menire a acestei console… gaming-ul. In primul rand, pana in acest moment, VITA are cea mai impresionanta galerie de titluri la lansare, atat in format digital, cat si jocuri create special pentru gaming: in jur de 25 si inca 80 care urmeaza sa fie “la raft” pana la sfarsitul lui martie. Pentru o testare amanuntita, am folosit 3 jocuri: Marvel vs Capcom 3, Uncharted si Wipeout, iar senzatia este realmente unica. Bine, trebuie sa recunosc ca mai sacadeaza si uneori jocurile pierd cadre mai repede decat pierde un ranit sange pe front, dar, cand functioneaza, tine-te bine de nadragi, tinere… grafica este fenomenala! In cazul lui Uncharted nu prea au fost probleme, mici intarzieri de cadre ici si colo, dar controlul este orientat catre toate categoriile de gameri. Cei care sunt obisnuiti cu un telefon pot scarpina ecranul pentru a interactiona cu jocul, dar si cu touchpad-ul de pe spatele consolei, bine, asta daca nu esti mai clasic, caz in care o sa folosesti exclusiv butoanele, moment in care jocul chiar nu mi-a lasat impresia ca ma penalizeaza pentru asta. Fara timpi de raspuns intarziati din partea butoanelor, mai ales in cazul lui MVC3, in care viteza de reactie este critica, fara probleme de genul “am atins alt buton din greseala”.Cu toate acestea, trebuie amintit ca jocurile pentru VITA se afla in stadiu primar, iar dezvoltatorii inca nu s-au acomodat cu noul hardware, impresia mea fiind ca, spre finalul acestui an, o sa vedem adevaratul potential in gaming. Chiar si asa, pentru titlurile de lansare disponibile, VITA are cu ce sa se mandreasca. Durata bateriei nu este grozava, patru ore in conditii optime de joc, cu luminozitate maxima si fara casti. Poti stoarce in jur de cinci ore jumatate daca treci pe casti si mai micsorezi din luminozitate, totusi, daca esti legat de un WiFi, sa te astepti la o golire rapida a baterei, iar rata de transfer intre cele doua device-uri papa ceva putere. Dar, daca luam in calcul aspectul jocurilor, ecranul si restul componentelor, durata bateriei este justificata.

Dupa cum era de asteptat, exista si remote play. Adica poti juca jocuri sau interactiona cu PS3-ul tau folosind VITA. Ei bine, remote play-ul inca nu functioneaza. Playstation a anuntat ca VITA o sa fie compatibil cu toate titlurile disponibile pe PS3. Totusi, singurul titlu pe care l-am vazut sa mearga a fost Final Fantasy 7 de Playstation 1, jocuri precum Motorstorm, Killzone sau Uncharted Drake’s Deception impotmolindu-se in cel mai “superb” mod. De mentionat ca rulam ultima versiune de firmware pana sa se apuce cineva in sectiunea de comentarii sa imi explice ce si cum am uitat sa fac. In alta ordine de idei, poti interactiona cu PS3-ul intr-o maniera fluenta. Totusi, continutul de tipul jocurilor si al player-elor este inca inaccesibil. Iar pentru cei care o sa imi sublinieze faptul ca VITA mai are si alte aplicatii pentru remote play, precum Near, Group Messaging, Party si multe altele, avand in vedere ca nu am avut un al doilea PS VITA pentru a le testa cum se cuvine, o sa le spun ca nu am cum sa imi dau cu parerea. Includerea lor este binevenita, mai ales Group Messaging, dar o opinie informata despre acestea nu pot oferi pana cand nu mai gasesc cel putin alti trei detinatori de VITA pentru a testa adevaratul potential al acestora.

Per total, PS VITA este o consola pentru gaming, dar nu numai. Noile elemente precum augmented reality, posibilitatea de a trimite mesaje unui grup de prieteni, interactiunea intre console si multe altele reprezinta un pas urias in fata consolelor portabile, PS VITA fiind probabil cea mai impresionanta consola de acest gen inca de la lansare. Bine, cu 25 de titluri disponibile din start, nici nu este de mirare, iar procesorul ajuta foarte mult cand vine vorba de gaming. Cu toate acestea, este inca “tinerica”, iar multe dintre promisiuni, precum compatibilitatea cu jocurile de PS3, inca nu s-au materializat, dar este este de admirat faptul ca jocurile care exista functioneaza bine, ceea ce este un lucru mare pentru “titluri de lansare”. Este o consola dedicata gaming-ului si nota in acest caz reflecta potentialul acesteia… 9.

A meritat asteptarea? Este Playstation VITA noua generatie de portabile? DA! Merita cumparata daca esti un gamer? Da! Ce varianta? Ei bine, asta e o discutie destul de usor de abordat. Daca te deplasezi si iti place sa te joci cu prietenii, “sa te dai pe net”, atunci varianta 3G ti se potriveste. Bine, sa nu te astepti sa rupi banda in doua, mai ales ca vorbim de 3G aici, iar pachetele de date transferate intre console sunt destul de mari, astfel lag-ul o sa isi faca simtita prezenta. Cat despre download de jocuri pe 3G, mai bine cauti un hotspot. Ce sa faci? Asta e tehnologia! De partea opusa a baricadei, se afla gamerii care nu se plimba atat de mult si prefera sa se joace prin metrou, la facultate sau scoala cu alti colegi, sau cand mai pleaca prin vacante, acestora fiindu-le mult mai indicata o consola WiFi, poate si pentru ca in ultima vreme nu prea am vazut o cabana sau un hotel fara hotspot. Pana la urma, alegerea este la latitudinea voastra, eu tot ce pot sa fac este sa va ofer niste motive pro si contra pentru fiecare varianta. Nota noastra finala este de 8.5 cu posibiliati infinite, asta si pentru ca Sony a reusit sa realizeze o consola pentru gaming portabila si fiabila, cu toate ca unele strategii nu sunt chiar atat de istete… ma refer, evident, la pretul cardurilor de memorie.

NOTA FINALA 8.5