Playstation VITA… consola portabila de
la Sony, numita initial NGP, a ajuns intr-un final pe rafturile din
Romania. Cu un design familiar si mult mai multa putere de procesare,
jocuri cu o grafica mult mai indrazneata si multe alte plusuri, aceasta
consola portabila e mult mai promitatoare fata de competitoarea sa
directa, 3DS-ul. Chiar si asa, nu este vorba numai de norisori de zahar
si unicorni pufosi, avand in vedere faptul ca vorbim de cei de la Sony
si de obsesia acestora de “a individualiza” fiecare element dintr-o noua
consola, trend pe care il vedem inca de la primul Playstation. Aceste
personalizari sunt, dupa caz, fie bine primite de public, fie un fiasco
de proportii. Dar nu istoria Sony se afla acum in discutie, ci
Playstation VITA, care este, in primul rand, o consola portabila menita
jocurilor, dar si o experienta multimedia din prea multe puncte de
vedere.
In prima instanta, trebuie sa vorbim
despre aspect, pentru ca, bineinteles, acesta este primul cu care
utilizatorul intra in contact. Sony a optat, in acest caz, pentru o forma familiara, asemanatoare cu cea a PSP-ului clasic,
doar ca marginile au fost rotunjite, materialul folosit la realizarea
carcasei fiind unul lucios, ca si in cazul primului PSP, amprentele
fiind destul de vizibile, dar nu atat de deranjante in timpul jocului.
Dar ajungem si acolo.
Includerea a doua stick-uri analog reprezinta, de asemenea, un plus binevenit,
pentru ca omite un atasament ulterior, ca in cazul 3DS-ului, e o clara
orientare a consolei catre o piata de hard-core gaming. Pentru cine se
intreaba acum daca poate apasa pe aceste doua analoguri, raspunsul este
NU… De ce? Nu stiu, cu toate ca ar fi fost o bila alba pentru VITA,
adaugand practic inca doua butoane utilizabile in timpul gameplay-ului. Cele doua stick-uri analog mi-au amintit putin, in timpul jocului, de stick-ul de pe Neo Geo Pocket Color,
fiind la fel de ascultatoare, usor proeminente, oferind un range mult
mai mare de miscare in timpul gameplay-ului. Mai mult, sunt si usor de
stapanit dupa cateva ore de joc, deoarece suprafata este acoperita cu o
pelicula de cauciuc pentru a elimina momentele in care patinezi pe langa
ele. Pozitionate langa fiecare analog exista doua boxe destul
de puternice cat sa ofere o experienta placuta in timpul gameplay-ului,
dar nu destul de puternice cat sa dai un party cu ele. Totusi
am vrut sa vad cum se comporta langa un 3DS, ambele console fiind date
la maximum, ruland aceasi melodie, iar boxele de pe VITA s-au dovedit
mult mai puternice: un plus notabil.
Si trecem la butoane. Prima schimbare evidenta pe care fanii Playstation o vor observa este absenta unui cross-pad delimitat.
Stiti voi, acele butoane directionale, acelea sunt cross-pad-uri. Ei
bine, de aceasta data, avem un cross-pad intreg, care, spre deosebire de
alte console, nu dau nume, doar cifre (360), este si el extrem de
ascultator. L-am incercat in cateva jocuri si pot spune ca sunt
surprins de felul in care se comporta. In prima instanta, eram
dezamagit, dar se pare ca functionalitatea nu are cusur, ba mai mult, pare sa-i fie foarte fidel vechiului PSP, chestie care o sa ii bucure pe jucatorii de fighter-e.
La polul opus, avem butoanele clasice
Playstation: crucea, patratul, cercul si triunghiul. Ei bine, aici
merita sa ne oprim putin. Cele patru butoane sunt mult mai mici
fata de cele ale PSP-ului, mie unuia fiindu-mi destul de greu sa ma
acomodez cu marimea lor, iar daca mai iau in calcul ca nu am cele mai
mari degete din lume, este posibil ca, pe viitor, sa fie un minus
notabil. Pe de alta parte, in momentul in care apesi butoanele,
reactioneaza instant, asta daca le nimeresti. In timpul unui joc, ele
raspund la micron de secunda, ceea ce este extrem de important pentru un
device orientat pentru gaming. Totusi o sa insist pe marimea acestora,
pentru ca nu sunt sigur ca toata lumea o sa fie extrem de multumita de
ea. Pe de alta parte, antrenamentul este mama obisnuintei.
Langa
butoanele mai-sus mentionate, avem si o camera frontala, pentru poze
mai mult sau mai putin calitative, depinde de luminozitate; asta si
pentru ca vorbim despre o simpla camera VGA, orientata mai mult
pentru interactiunea cu jocurile, si nu pentru poze care sa faca pisica
sa stea in coada. Cu toate astea, de amorul artei, am facut o poza cu
ea in conditii de luminozitate optima, iar rezultatul il puteti admira
mai jos.
In aceeasi categorie de imagine,
intra si camera de 1.3 MPx, care, dupa ultimul update de firmware,
poate filma, dar doar in format 4:3, din pacate. Totusi, in
conditii optime de luminozitate, calitatea nu este deloc rea. Iar
inainte ca cineva din sectiunea de comentarii sa se harzardeze cu o
replica de genul: “Ahhh.. Andrei, este o consola pentru jocuri, nu
pentru poze!”, o sa il rog respectuos sa se opreasca. Din moment ce
consola este dotata cu o camera, o sa vorbesc si despre ea. Mai mult, PS
VITA are o aplicatie destinata fotografiilor si filmarii… Caz inchis.
Ok, inapoi la camera dorsala. Ei bine,
rezolutia de captura video este 640 x 480 la 60 de cadre pe secunda,
comparativ cu rezolutia de pe 3DS, unde rezolutia este de 480 x 240 la
20 de cadre pe secunda, campul vizual in cazul lui VITA fiind mult mai
mare. Mai mult, cu toate ca PS VITA nu are niciun fel de soft
de stabilizare, imaginile filmate nu sunt deloc “zgaltaite sau miscate”,
lucru extrem de ciudat, pentru ca la cata cafea bag in mine ar trebui
sa tremure ca la cutremurul din ’77. Un alt aspect demn de mentionat
este faptul ca saturarea de culoare si balansul de lumina alese automat
de consola este aproape perfect, imaginile captatate cu aceasta fiind
destul de asemanatoare cu realitatea. Din pacate, nu totul este
perfect, orice punct luminos in imagine fiind suprasaturat, rezultatul
final constand in explozii de puncte albe pe ecran. Sunetul este si el
destul de OK, 48 kHz in format AAC, indeajuns de clar cat sa distingi
pana si un mic plescait, fiind un plus major atat aici, cat si
in timpul sedintelor de gameplay in care comunici cu prietenii.
Calitatea fotografiilor a fost si ea ajustata, rezultatul final, atat
video, cat si foto, il puteti admira mai jos. Atentie, continutul nu a
fost alterat, fiind un brut captat cu ajutorul camerelor de pe consola.
In partea inferioara a consolei avem
butoanele de Home, Start si Select, omiterea butoanelor de volum, media
si luminozitate fiind dupa parerea mea bine venite. Asta pentru ca un
aspect curat frontal, cat mai minimalist, este in ton cu noua politica a
celor dela Sony. Celetrei
butoane sunt fizice, nu tactile, contrar trendului pietei, ceea ce ma
bucura nespus. In momentul in care le apesi se aude acel “click”
satisfacator cu care gamerii vechi se vor indentifica automat.Totusi,
unde se afla butoanele de volum si power? Ei bine, acestea au fost
mutate la un etaj superior, fiind fix intre slotul anonim si cel pentru
jocuri, la care o sa ajungem mai incolo. Butoanele sunt destul de
robuste si indeajuns de zdravene sa suporte cateva socuri, asa ca fiti
pe pace: daca tineti consola in buzunar, acestea nu se apasa din
greseala, fiind necesara o oarecare presiune pentru a le actiona.
Butoanele superioare, L si R,
sunt usor curbate fata de cele ale PSP-ului, unde erau patratoase, dar
asta nu le face mai responsive. Exista tendinta sa iti scape
degetele de pe ele in timpul unui joc, avand aceasi cizelura ca si in
cazul PSP-ului. Mi-ar fi placut sa vad o suprafata mata sau o pelicula
de silicon, pentru a impiedica alunecarea, dar dupa cum am spus mai
devreme, nu le putem avea pe toate si, cine stie, poate in cazul PS VITA
2000 o sa avem parte si de asa ceva.
Uite cum am scris un foileton doar
despre aspectul si functionalitatea frontala si nu am spus nimic despre
ecran. Rusine sa imi fie… Ei bine, nu o sa discut inca despre el din
punctul de vedere al functionalitatii, ci voi spune doar ca la
PS VITA este vorba de un ecran de5 inches OLED multi-touch capacitiv, cu
o rezolutie de 960 pe 544 (adica 16:9), destul de mare incat sa ofere o
experienta de joc placuta, dar si sa inlesneasca vizionarea de clipuri
sau alt continut media.
Haideti
sa intoarcem impreuna consola, cel putin mintal, si sa ma lasati sa
descriu ce este pe spatele ei, urmand sa discutam si despre conectica. Ei
bine, prima chestie care o sa sara in ochii multor cumparatori este o
suprafata plina de simboluri Playstation. Aceasta suprafata nu este un
UMD drive ascuns bine, pentru ca UMD-urile reprezinta un format al
trecutului, iar Sony nu considera ca cei care au investit bani in acest
format merita sa fie recompensati cu retro-compabilitate. Aici
avem de-a face cu un touchpad menit sa fie folosit in jocuri pentru o
interactiune mai usoara si destul de interesanta, daca e sa ma intrebati
pe mine. Ce mi-a placut este faptul ca intr-un joc precum Uncharted,
pe care am avut ocazia sa il incerc in timpul testarii, acest touchpad
mi-a usurat cu mult experienta de joc. Cu toate acestea, imi este frica
la ce “task-uri” grotesti o sa fie supus de catre alti dezvoltatori de
jocuri, care uneori au impresia ca orice touch trebuie “scarpinat”,
chiar daca nu este nevoie. Dar asta este o alta discutie.
Flancand
acest touchpad apar doua grip-uri, care, sincer sa fiu, reprezinta un
plus fenomenal. Pur si simplu mi-a placut la nebunie, in sensul in care
PS VITA, din cauza acestor doua grip-uri, nu iti da senzatia ca iti
zboara din maini, experienta de utilizare fiind una stabila, ba
chiar confortabila. Stiu ca vorbesc de doua adancituri in material, dar
aceste doua adancituri fac o diferenta majora in timpul unei sesiuni,
cand, dupa cum multi dintre voi stiu, suntem doar oameni si mai
transpiram, includerea lor fiind o adevarata mana cereasca.
Ei, si am ajuns la partea interesanta… conectica si butoanele. Probabil prima intrebare pe care multi dintre voi o aveti este daca are TV-out. Raspuns… Nu inca… sau… Nu deloc.
Exista un port despre care inca nu se stie nimic, acesta fiind situat
langa slotul dedicat jocurilor, dar Playstation inca nu a anuntat ce
este si ce face mai exact, totusi exista speculatii cum ca acesta este
un mini HDMI, dar nimic concret. Acestea fiind spuse, sa nu va tineti
respiratia prea mult pentru review-uri pe Zon@ la jocuri VITA pentru ca
nu prea am cum sa fac capturi. Pe de alta parte, am vazut ceva destul de
interesant. Cablul care alimenteaza consola, incarcatorul propriu-zis,
este format din doua segmente. Pentru a utiliza un singur
port, Sony
a folosit portul de incarcare si pe post de comunicare cu PC-ul, cablul
USB fiind inclus in incarcator. Pe de alta parte, nu s-a putut abtine
sa nu personalizeze putin si acest cablu, facandu-l un pic mai lung si
mai subtire fata de un cablu USB traditional; ma refer, evident, la
forma mufei, iar conectica folosita pentru incarcare este una
proprietara. Nu pot spune ca este un lucru rau, chiar ii ofera o
oarecare personalitate. Totusi, multe magazine inca nu si-au dat seama
ca incarcatorul este format din doua bucati, USB si incarcator, trecand
absenta cablului de date in specificatiile consolei. Concluzia… el este
inclus in pachet.
Haideti sa discutam si despre
cardurile de memorie, in jurul carora a fost iscata o controversa
mondiala. In pachet nu sunt incluse, iar pentru a achizitiona unul
pretul variaza in functie de capacitate, un card de 8gb fiind in jur de
99 de RON, iar unul de 16gb – de doua ori si-un pic mai mult, undeva in
jurul sumei de 219 Ron. Achizitia unui asemenea card este
obligatorie. Asta si pentru ca o sa ai nevoie de spatiu de stocare
pentru salvari, continut DLC sau jocuri cumparate online. Pentru “un
portabil de generatie urmatoare”, asa cum era numit initial, Sony nu
prea a aratat “viitorul” la acest capitol, cardurile fiind destul de
scumpe, format proprietar. Venind insa in apararea acestora, ele sunt
extrem de rapide cand vine vorba de rata de transfer intre PC si
consola. Totusi, ii sfatuim pe cei care isi achizitioneaza un asemenea
card sa fie foarte atenti cand il scot din ambalaj, fiindca e destul de
fragil, riscul de a-l deteriora fiind ridicat intr-o oarecare masura.
In alta ordine de idei,
cardurile, pentru ca acesta este noul format pentru distributia de
jocuri in ograda Playstation, seamana, intr-un fel, cu SD card-urile,
fiind totusi destul de diferite. Noile carduri destinate acestui slot
sunt un pic mai mici, dar mult mai rapide fata de un SD obisnuit. Pentru
o comparatie vizuala a celor trei formate, UMD, PS VITA Game Card si
SD, aveti la dispozitie mai jos o poza.
In eterna lupta impotriva piratetriei,
Sony a stabilit niste reguli destul de stricte referitoare la accesarea
cardului de memorie. Astfel, daca vrei sa accesezi informatia de pe card, trebuie sa folosesti un program numit Sony Content Manger Assistant, care,
in esenta, nu este nimic impresionant. El iti spune la ce ai acces si
la ce nu si reuseste sa usureze copierea de continut media, back-up-uri
sau jocuri. Practic, face exact ceea ce ii si sugereaza numele: te
asista. Cu toate acestea, exista cateva probleme de utilizare, mai ales
cand vine vorba de copierea de continut media, uneori consola sau
programul in sine refuzand sa accepte copierea sau formatul. Sunt
probleme care se rezolva in timp, totusi o sa iti prinzi urechile la un
moment dat, cand o sa incerci sa copiezi un clip video si o sa realizezi
cu stupare ca PS VITA iti interzice sa accesezi folderul media.
Incet, incet, am acoperit cam tot ceea
ce era de stiut despre PS Vita din punctul de vedere al aspectului
general. Nu este o consola grea, in sensul in care cantareste in jur de 280 de grame,
e destul de robusta, realizata din materiale de buna calitate, dar are
si minusurile sale. Includerea in pachet a unui card de memorie ar fi
fost un plus major, iar portul misterios, despre care nimeni nu stie
nimic, ramane deocamdata la acelasi stadiu… de mister. Cu toate
astea, minusurile sunt cam putine, dar destul de costisitoare. In final,
nota mea pentru aspect general si feeling este 8.5.
Inainte sa intram in meniul consolei si sa o vedem in actiune, haideti sa aruncam o privire inauntrul ei. Sfat
prietenesc: “PS VITA NU ESTE PSP-UL CLASIC”, pentru a demonta aceasta
consola iti trebuie, in primul rand, rabdare si, in al doilea rand, o
oaresce experienta. Primul lucru pe care il observam, cum am desfacut carcasa, este bateria. Una normala, de 3.7 volti, cu o putere destul de impresionanta, asta pentru ca are nu mai putin de 2210 mAh;
mai mult, este tinuta in loc de doua suruburi Philips, schimbarea ei in
cazul deteriorarii fiind extrem de simpla. Si haideti sa intram in
chestii mai complicate, adica date tehnice pe care presupun ca multi nu o
sa le inteleaga, dar o sa imi dau silinta sa le explic pe intelesul
tuturor.
Dupa
ce am mesterit prin “matele consolei”, abia, abia am ajuns la placa de
baza, care, spre surprinderea mea, este extrem de mica, dar potrivita
pentru a acomoda un procesor Sony CXD5315GG Quad Core ce acopera si
memoria de sistem, un NAND Flash Samsung, un chipset Marvell
88W878S-BKB2 ce acopera functionalitatea WLAN si Bluetooth, un chip
Wolfson Micro WM1803E audio codec, un giroscop STMicroelectronics 3GA51H
si un accelerometru Kionix KXTC9 in trei axe. Cam astea sunt
specificatiile “extrem de tehnice” care se ascund in spatele lui PS
VITA, multe dintre chipuri fiind extrem de puternice. Ramane la
latitudinea dezvoltatorilor de software cum le vor folosi. Pentru
“maruntaie”, ii acordam un 8, deoarece ecranul este lipit de
rama, lucru care-l face greu de inlocuit. Mai mult, pentru ca suntem
silitori, am gasit o lista cu toate componentele si preturile aferente,
pe care o impartasim cu voi:- Display si touchscreen-uri: $50
- Baterie: $3.60
- Camera: $3.50
- Wi-Fi/BT/GPS: $3.50
- NAND: $6.00
- SDRAM: $9.25
- Procesor: $16.00
- BB+XCR: $16.25
- Non-Electronice: $11.00
- Altele: $30.00
- Materiale necesare in constructie: $10.00
Si, intr-un final, trecem la
interfata de utilizare, care este atat de simpla si placuta, incat chiar
nu am ce sa ii reprosez, intr-un fel fiind o combinatie intre iOS si
functionalitatea lui Windows Mobile. De cum am inceput sa ma
joc prin meniu, primul lucru care mi-a sarit in ochi a fost lipsa de
timpi de raspuns intarziati, factor datorat si procesorului cu patru
nuclee. Tot meniul se afla in plan vertical, astfel utilizatorul poate
pur si simplu sa traga in sus si in jos de acesta pentru a ajunge la
aplicatia dorita, iar daca tii mai mult apasat pe ecran, intr-un spartiu
nealocat, poti sa iti aranjezi meniul dupa cum iti este mai comod. Comparativ
cu vechiul meniu liniar, aceasta reprezinta o imbunatatire colosala:
oricine pune mana pe aceasta consola se familiarizeaza instant cu ea,
fiecare aplicatie fiind “transpusa“ intr-un “balonas”. Mai
mult, in momentul in care initializezi o aplicatie, aceasta te intreaba
daca vrei sau nu sa o deschizi, pentru a nu proba zicala “Iar am apasat
din greseala pe ce nu trebuie”. Totusi, daca vrei sa iesi dintr-o
aplicatie, tot ceea ce trebuie sa faci este sa apesi butonul Home,
intrand automat in meniul consolei: faci un gest cu degetul tragand
ecranul spre dreapta si o sa iti apara aplicatia. Cum o inchizi?
Ei bine, pur si simplu “o jupuiesti” de pe ecran. In coltul din dreapta
sus ai un mic marker, ca o coala de hartie, putand practic “sa rupi”
virtual aplicatia din ciclul de functionare. Lipsit de lag, intuitiv si
extrem de bine realizat, un 10 cu felicitari la acest capitol.
Daca tot vorbim de experienta in timpul
utilizarii, haideti sa discutam mai pe larg si despre ecran, acel superb
ecran pe care VITA il poarta cu mandrie. Un OLED multi-touch
capacitiv, caruia nicio imagine nu ii poate pune probleme. Culorile sunt
vii si placute in timpul unei sesiuni de joc, dar si al vizionarii unui
film, iar luminozitatea si contrastul reprezinta punctele forte ale
ecranului PS VITA. Pana in acest moment, acesta este unul
dintre cele mai bune ecrane pentru o consola dedicata gaming-ului; mai
mult, el rivalizeaza cu cele ale unor telefoane din punctul de vedere al
imaginii redate. Este destul de mare incat sa distingi detaliile si
destul de “ascultator”, mai ales in jocuri precum Uncharted, incat sa
interactionezi cu jocul prin intermediul ecranului touch. Mi-a facut
placere in mai toate cazurile, inca de la ecranul de boot, nota mea
fiind 9.
Traim
in era internetului si, oriunde, oricand si oricum, asta se aplica si
in cazul lui PS Vita. Exista doua versiuni in acest moment: una WiFi si
una 3G, pentru a acoperi toate segmentele de piata. Totusi una
din cele mai neplacute suprize o constituie browser-ul. Acesta nu numai
ca este greoi, incet si cu reale probleme in randarea continutului, dar
nu suporta HTML 5 sau Flash, asa ca, daca vrei sa intri pe Youtube
pentru a viziona un clip Zon@, nici sa nu te gandesti sa o faci.
Bine, poate pe viitor, prin firmware update-uri o sa se rezolve aceasta
problema, dar momentan browser-ul este inutilizabil. Mai mult decat
atat, daca vrei sa intri in browser sa verifici ceva online in timp ce
ai un joc pornit, esti anuntat ca trebuie sa iesi din el pentru a naviga
pe net, facand astfel experienta si mai neplacuta.
Pe
de alta parte, experienta in magazinul online al celor de la
Playstation este surprinzator de placuta. Ai parte de un App Store,
putin cam piperat la pret in unele cazuri, de unde poti sa iti descarci
demo-uri, aplicatii, add-on-uri si sa iti cumperi jocuri.
Interesant la acest store este ca, daca ai deja un cont de PSN, ba mai
mult, l-ai folosit in trecut pe PSP-ul tau, automat toate jocurile
achizitionate vor fi disponibile pentru VITA, iar acesta reprezinta un
plus notabil. Totusi, continutul acestuia este cat se poate de
surprinzator. Practic, poti sa iti descarci jocuri cu nemiluita, doar
spatiu sa ai! Oferta, atat de jocuri, cat si de aplicatii este extrem de
satisfacatoare. Ca tot am pomenit de App’s, trebuie mentionat
ca VITA are deja aplicatii pentru Facebook, Twitter, Skype si multe
altele sunt deja pe drum, doar ca nu are suport pentru Flash si HTML 5.
Un mic sfat: jocurile in format digital sunt mai ieftine in PSN fata de
varianta de pe raft, doar un mic avertisment pentru cine se gandeste sa
isi cumpere cateva titluri. Aici nota este 7.5 cu indulgenta.
Ei bine, am ajuns si in acel punct in
care discutam despre adevarata menire a acestei console… gaming-ul. In
primul rand, pana in acest moment, VITA are cea mai impresionanta
galerie de titluri la lansare, atat in format digital, cat si jocuri
create special pentru gaming: in jur de 25 si inca 80 care urmeaza sa
fie “la raft” pana la sfarsitul lui martie. Pentru o testare amanuntita,
am folosit 3 jocuri: Marvel vs Capcom 3, Uncharted si Wipeout, iar senzatia este realmente unica.
Bine, trebuie sa recunosc ca mai sacadeaza si uneori jocurile pierd
cadre mai repede decat pierde un ranit sange pe front, dar, cand
functioneaza, tine-te bine de nadragi, tinere… grafica este fenomenala!
In cazul lui Uncharted nu prea au fost probleme, mici intarzieri de
cadre ici si colo, dar controlul este orientat catre toate categoriile
de gameri. Cei care sunt obisnuiti cu un telefon pot scarpina ecranul
pentru a interactiona cu jocul, dar si cu touchpad-ul de pe spatele
consolei, bine, asta daca nu esti mai clasic, caz in care o sa folosesti
exclusiv butoanele, moment in care jocul chiar nu mi-a lasat impresia
ca ma penalizeaza pentru asta. Fara timpi de raspuns intarziati
din partea butoanelor, mai ales in cazul lui MVC3, in care viteza de
reactie este critica, fara probleme de genul “am atins alt buton din
greseala”. Cu toate acestea, trebuie amintit ca jocurile pentru
VITA se afla in stadiu primar, iar dezvoltatorii inca nu s-au acomodat
cu noul hardware, impresia mea fiind ca, spre finalul acestui an, o sa
vedem adevaratul potential in gaming. Chiar si asa, pentru titlurile de
lansare disponibile, VITA are cu ce sa se mandreasca. Durata
bateriei nu este grozava, patru ore in conditii optime de joc, cu
luminozitate maxima si fara casti. Poti stoarce in jur de cinci ore
jumatate daca treci pe casti si mai micsorezi din luminozitate, totusi,
daca esti legat de un WiFi, sa te astepti la o golire rapida a baterei,
iar rata de transfer intre cele doua device-uri papa ceva putere. Dar,
daca luam in calcul aspectul jocurilor, ecranul si restul componentelor,
durata bateriei este justificata.
Dupa
cum era de asteptat, exista si remote play. Adica poti juca jocuri sau
interactiona cu PS3-ul tau folosind VITA. Ei bine, remote play-ul inca
nu functioneaza. Playstation a anuntat ca VITA o sa fie compatibil cu
toate titlurile disponibile pe PS3. Totusi, singurul titlu pe care l-am
vazut sa mearga a fost Final Fantasy 7 de Playstation 1, jocuri precum
Motorstorm, Killzone sau Uncharted Drake’s Deception impotmolindu-se in cel mai “superb” mod.
De mentionat ca rulam ultima versiune de firmware pana sa se apuce
cineva in sectiunea de comentarii sa imi explice ce si cum am uitat sa
fac. In alta ordine de idei, poti interactiona cu PS3-ul intr-o maniera
fluenta. Totusi, continutul de tipul jocurilor si al player-elor este
inca inaccesibil. Iar pentru cei care o sa imi sublinieze faptul ca VITA
mai are si alte aplicatii pentru remote play, precum Near, Group
Messaging, Party si multe altele, avand in vedere ca nu am avut un al
doilea PS VITA pentru a le testa cum se cuvine, o sa le spun ca nu am
cum sa imi dau cu parerea. Includerea lor este binevenita, mai ales
Group Messaging, dar o opinie informata despre acestea nu pot oferi pana
cand nu mai gasesc cel putin alti trei detinatori de VITA pentru a
testa adevaratul potential al acestora.
Per
total, PS VITA este o consola pentru gaming, dar nu numai. Noile
elemente precum augmented reality, posibilitatea de a trimite mesaje
unui grup de prieteni, interactiunea intre console si multe altele
reprezinta un pas urias in fata consolelor portabile, PS VITA fiind
probabil cea mai impresionanta consola de acest gen inca de la lansare.
Bine, cu 25 de titluri disponibile din start, nici nu este de mirare,
iar procesorul ajuta foarte mult cand vine vorba de gaming. Cu
toate acestea, este inca “tinerica”, iar multe dintre promisiuni, precum
compatibilitatea cu jocurile de PS3, inca nu s-au materializat, dar
este este de admirat faptul ca jocurile care exista functioneaza bine,
ceea ce este un lucru mare pentru “titluri de lansare”. Este o consola dedicata gaming-ului si nota in acest caz reflecta potentialul acesteia… 9.
A meritat asteptarea? Este
Playstation VITA noua generatie de portabile? DA! Merita cumparata daca
esti un gamer? Da! Ce varianta? Ei bine, asta e o discutie
destul de usor de abordat. Daca te deplasezi si iti place sa te joci cu
prietenii, “sa te dai pe net”, atunci varianta 3G ti se potriveste.
Bine, sa nu te astepti sa rupi banda in doua, mai ales ca vorbim de 3G
aici, iar pachetele de date transferate intre console sunt destul de
mari, astfel lag-ul o sa isi faca simtita prezenta. Cat despre download
de jocuri pe 3G, mai bine cauti un hotspot. Ce sa faci? Asta e
tehnologia! De partea opusa a baricadei, se afla gamerii care nu se
plimba atat de mult si prefera sa se joace prin metrou, la facultate sau
scoala cu alti colegi, sau cand mai pleaca prin vacante, acestora
fiindu-le mult mai indicata o consola WiFi, poate si pentru ca in ultima
vreme nu prea am vazut o cabana sau un hotel fara hotspot. Pana
la urma, alegerea este la latitudinea voastra, eu tot ce pot sa fac
este sa va ofer niste motive pro si contra pentru fiecare varianta. Nota
noastra finala este de 8.5 cu posibiliati infinite, asta si pentru ca
Sony a reusit sa realizeze o consola pentru gaming portabila si fiabila,
cu toate ca unele strategii nu sunt chiar atat de istete… ma refer,
evident, la pretul cardurilor de memorie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu